Dragul meu canditat, nu as fi scris aceste ganduri, daca nu as fi fost, asa cum sunt acum, pe deplin convins de necesitatea lor, stiind ca ele pot intr-adevar ajuta pe cineva. Am adunat destula experienta negativa intre peretii scolii noastre superioare de arte, pe care o cunosc de aproape cincisprezece ani, raportandu-ma de-a lungul timpului in moduri diferite la ea: primii patru ani, pe durata studiilor mele liceale, am fost martor al dezamagirii ce se instaura treptat asupra unor prieteni, mai mari decat mine, studenti ai catedrei de pictura. Au urmat apoi anii mei de studentie, din 1995 pana in 2001, cand am experimentat in mod direct dezamagirea si zgura umana si profesionala. Din 2002 am intrat intr-o noua relatie cu catedra de pictura, al carei student fusesem; am devenit formator, preparator, iar acum asistent.Am vazutdin nou, de asta data mult mai in profunzime, mecanismele angrenajului bolnav, care este facultatea.
Imi amintesc, inca, foarte bine felul in care eram si eu si prietenii, colegii mei, atunci cand aveam 18 ani: dezorientati, receptivi, de buna-credinta, fragili si increzatori. Am observat ca primele trasaturi atacate de acidul sistemului de invatamant sunt fragilitatea si increderea, profitand be buna credinta. Am vazut multi, poate nepermis de multi, candidati iar mai apoi studenti, inselati in asteptari, demoralizati si finalmente pierduti pe drum, in asa-zisul "proces de invatamant".
Am hotarat sa formulez aceste sfaturi pentru a-ti oferi, inocentule candidat, o posibila gura de aer, un punct de reper, valabil pentru ca s-a concretizat din multe nemultumiri obiective. Daca te-ai hotarat sa apuci pe acest drum si sa urmezi cursurile UNAB, sectia pictura, atunci, pentru a-ti pastra sanateatea mentala, trebuie sa iti formezi anticorpi. Trebuie sa stii ca sistemul dupa care functioneaza UNAB este greoi, invechit, refractar la schimbare, las, arogant si care nu va face nici un efort, fie el minuscul, pentru a veni in intampinarea asteptarilor si cerintelor tale. Este unul dintre drepturile tale fundamentale, acela de a avea opinii proprii, de a avea nelamuriri, de a vrea sa fii lamurit. Nu renunta niciodata la acest drept, altfel toata personalitatea ta va fi pusa in pericol. Asigura-te in permanenta ca stii cu cine vorbesti; doar cunoscand ceea ce este (sau nu este) in stare sa faca cel care trebuie sa te "invete"pe tine, iti poti pune increderea in el sau nu. Te intreb: te-ai duce cu inima usoara in mijlocul unui lac, pentru a invata sa inoti, cu cineva despre despre care nu stii daca e bun inotator? Ai mereu grija ce alegeri faci si dupa cum ti-am spus, fii in cunostinta de cauza.
Nu permite nimanui sa fie arogant cu tine. Gandeste-te ca de multe ori aroganta si functia mascheaza frustrarile si absenta substantei. Doar stii cand este romanul cel mai fericit om de pe pamant: atunci cand vede pe unul mai slab, mai nestiutor ca el, in fata caruia poate fi chiorul din tara orbilor. Sa ti se para suspect atunci cand sfatuitorul tau are raspunsuri chiar pentru orice. Nimeni, mai ales astazi si mai ales in invatamantul de arta, nu se pricepe la tot. Renunta putin la dorinta meschina de a avea doar note mari, pentru a-ti aminti ca esti un om liber, un potential mare creator, care nu trebuie sa ii faca pe plac profesorului sau.Nu-l asculta orbeste, asemenea unui animal de povara, pe profesorul tau. El trebuie sa fie convingator, sa argumenteze, sa iti explice, sa te lamureasca, sa iti spuna cand nu o poate face, nu trebuie sa iti impuna lucruri. Fii hotarat, adu-ti aminte ca el, profesorul, este in slujba ta, el trebuie sa te ajute pe tine, iar tu nu esti acolo pentru a-i pansa orgoliile de "maestru".Nu uita ca nu exista in scoala de arta a zilelor noastre "maestri". Un maestru nu exista prin numele sau, ori prin adulatia studentilor sai, sau printr-o maniera specifica de predare. Un maestru adevarat e un om viu, un artist puternic si care demonstreaza permanent forta sa creatoare, fiind convingator prin ceea ce face. Aminteste-ti ca asa-zisii "maestri" de astazi, nu sunt decat niste oameni, unii poate foarte slabi si complexati. Nu accepta sa fii calcat in picioare si uniformizat.Nu accepta ironiile indreptate asupra ta, atunci cand acestea sunt rautacioase si in sine. Obisnuieste-te sa observi si sa demasti impostura: atunci cand cineva nu stie sa te lamureasca, atunci cand tu, printr-o intrebare de bun- simt, l-ai scos din zona pe care o cunoaste si pe care o repeta la infinit si ti se raspunde prin misto-uri care sa te puna intr-o situatie de inferioritate ori penibila, atunci ceva e suspect. Gandestete daca s-ar intampla asa ceva la facultatea de matematica. Cred ca nu.
Nu permite nimanui sa fie arogant cu tine. Gandeste-te ca de multe ori aroganta si functia mascheaza frustrarile si absenta substantei. Doar stii cand este romanul cel mai fericit om de pe pamant: atunci cand vede pe unul mai slab, mai nestiutor ca el, in fata caruia poate fi chiorul din tara orbilor. Sa ti se para suspect atunci cand sfatuitorul tau are raspunsuri chiar pentru orice. Nimeni, mai ales astazi si mai ales in invatamantul de arta, nu se pricepe la tot. Renunta putin la dorinta meschina de a avea doar note mari, pentru a-ti aminti ca esti un om liber, un potential mare creator, care nu trebuie sa ii faca pe plac profesorului sau.
Nu-l asculta orbeste, asemenea unui animal de povara, pe profesorul tau. El trebuie sa fie convingator, sa argumenteze, sa iti explice, sa te lamureasca, sa iti spuna cand nu o poate face, nu trebuie sa iti impuna lucruri. Fii hotarat, adu-ti aminte ca el, profesorul, este in slujba ta, el trebuie sa te ajute pe tine, iar tu nu esti acolo pentru a-i pansa orgoliile de "maestru".
Nu uita ca nu exista in scoala de arta a zilelor noastre "maestri". Un maestru nu exista prin numele sau, ori prin adulatia studentilor sai, sau printr-o maniera specifica de predare. Un maestru adevarat e un om viu, un artist puternic si care demonstreaza permanent forta sa creatoare, fiind convingator prin ceea ce face. Aminteste-ti ca asa-zisii "maestri" de astazi, nu sunt decat niste oameni, unii poate foarte slabi si complexati. Nu accepta sa fii calcat in picioare si uniformizat.
Nu accepta ironiile indreptate asupra ta, atunci cand acestea sunt rautacioase si in sine. Obisnuieste-te sa observi si sa demasti impostura: atunci cand cineva nu stie sa te lamureasca, atunci cand tu, printr-o intrebare de bun- simt, l-ai scos din zona pe care o cunoaste si pe care o repeta la infinit si ti se raspunde prin misto-uri care sa te puna intr-o situatie de inferioritate ori penibila, atunci ceva e suspect. Gandestete daca s-ar intampla asa ceva la facultatea de matematica. Cred ca nu.
Fii atent mereu la felul in care te simti. Daca esti obosit, demoralizat, fara nici un chef de a face ceva, inseamna ca ceva nu este in regula. De cele mai multe ori problema, cauza acestor stari, nu este la tine, ci la mediul in care lucrezi. Starea de bine, de confort mental, este esentiala in aceasta meserie. Observa ce anume din mediul tau profesional te deranjeaza, cu ce nu esti de acord si iti reprimi orice fel de reactie? Pot fi lucruri nelamurite, corecturi care nu te-au ajutat cu nimic, jigniri din partea vreunui profesor, rautacios si poate total incompetent.Nu te teme de nimeni, reactioneaza, cere cu obstinatie sa fii lamurit, insista pana in panzele albe sa ti se vorbeasca cu maximum de claritate, nu intr-un limbaj pseudo-metaforic ce mascheaza de fapt, ignoranta celui ce iti vorbeste. Acestea sunt doar o parte din lucrurile ce au lipsit si lipsesc in continuare invatamantului artistic romanesc, iar acest fapt duce la ulterioara lipsa de consistenta, de sinceritate, de nerv a artei din Romania. In ultimii aproximativ cinci ani, criza despre care vorbesc s-a acutizat in ritm galopant. Monstrul numit scoala de arte a inceput sa se descompuna si mirosul sau ii otraveste pe cei din interior. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o insula de gandire libera in cadrul societatii actuale, este un loc incapsulat in timp, plin de campioni ai conventionalismului si ai "gandirii" comode. Asa ca iti dau un sfat: ai grija de visele tale, de idealurile tale, de bunul tau simt, de buna-credinta cu care ai venit aici. Odata pierdute, nimeni nu ti le va da inapoi.
Alexandru Radvan
