Intalniri cu desene 2006-2008

David Sandor Attic Arts - Londra 2009

2010-02-17T02:05:00.000-08:00

DESENE COMENTATE

2008-11-30T13:33:00.000-08:00

DAVID SANDOR - Exercitii abstracte - Forma care "E BINE"

2008-11-30T12:49:00.000-08:00

LEA RASOVSZKY- Desene din Freising

2008-09-08T08:06:00.000-07:00

MARIA PLATICA - Unverwundbarkeit

2008-07-06T09:54:00.000-07:00

ALEXANDRU RADVAN - PORTRETE INCRUCISATE

2008-07-02T20:49:00.001-07:00

ALEXANDRU RADVAN studii pentru 'CRUCIATII'

2008-06-30T20:44:00.000-07:00

2008-06-16T02:15:00.001-07:00

Intalniri cu desene - Interviu cu artistul David Sandor

Interviu realizat de Simona Vilau

"La inceputul anului 2006, in urma unei discutii in contradictoriu cu un critic de arta despre criteriile care dau valoare lucrarilor de arta contemporana, am creat un cadru de lucru de cea mai mare simplitate, in care membrii unui grup cu preocupari foarte diferite in domeniul artelor plastice au inceput sa se intalneasca regulat, sa-si arate lucrarile si sa-si comunice deschis ce cred despre ele. Proiectul beneficiaza din plin de entuziasmul si seriozitatea Leei Rasovszky si Alexandru Radvan, care au acceptat sa lucram impreuna. Fiecare il critica pe celalalt si este discutat la randul lui. Comunicarea nu apare atat din convergenta ideilor, ci, mai ales, din "ciocnirea" lor. Am ales desenul ca limbaj comun, datorita omniprezentei si continuitatii sale de-a lungul istoriei artei, iar tema ni s-a impus in mod spontan: OMUL." (David Sandor extras din blog-ul intalnirilor cu desene).

David, ce te nemultumea in momentul in care ai transformat in dialog un sir de probleme legate de teoria si practica artistica?

M-a fascinat intotdeauna latura de aventura a meseriei noastre. Proiectul este gandit sub forma unui cadru in care trei parteneri diferiti ca viziune se confrunta, creand in permanenta probleme si rezolvari neasteptate. Intalnirile sunt foarte solicitante si ii "marcheaza" pe participanti. Este o abordare a artei ca aventura, un joc palpitant care deschide noi orizonturi si zone total neexplorate. Gasirea acestor zone a fost scopul initial.

M-a nemultumit mai ales ideea ca "totul e relativ", ca fiecare are criteriile lui, ca poate "nu intelegem noi artistul, dar el stie ce face". Este un mod de a gandi care a nascut multi monstri mici sau... monumentali. In felul acesta au aparut monumente de for public lipsite de orice urma de bun-simt estetic sau probitate profesionala. As aminti aici nu numai vestita "teapa", ci si mai noul "ospatar al lui Spataru" - monumentul lui Charles de Gaulle de Mircea Spataru si monumentul lui Nicolae Balcescu de acelasi autor, toate trei aflate in Capitala. Sunt lucrari cu gafe evidente care se bazeaza pe faptul ca exista un acord tacit - cum ca artistul nu trebuie sa dea explicatii, ca fiecare are criteriile lui. Este o "idee" care a dus la despartirea dintre artist si public, lasand un mare gol de comunicare si transformand o mare parte din arta romaneasca intr-o indeletnicire de multe ori aproape absurda. Proiectul nostru isi propune sa aduca la lumina ceea ce este autentic si valoros atat in ceea ce facem noi trei, cat si in ce se intampla in jurul nostru.

Echipa si desenul

A fost intamplatoare cooptarea Leei si a lui Alex sau ai considerat ca, astfel, lucrurile vor fi mai usor de "pus pe tapet"?

Initial, grupul a avut o alta componenta, din care am rezistat in echipa de lucru numai eu si Alexandru. Apoi Alexandru a adus-o pe Lea si asta este formula suta la suta functionala. Primul om caruia i-am vorbit despre proiect a fost Alex. Cu el am o foarte lunga istorie, atat ca prieteni si colegi, cat si ca parteneri de lucru. L-am cooptat pentru ca stiam ca este capabil de anduranta si loialitate intr-o echipa de lucru. In plus, viziunile noastre sunt destul de asemanatoare si de diferite, totodata, incat sa asigure o efervescenta continua, o neliniste esentiala in actul cautarii.

Care crezi ca sunt neajunsurile "scolii romanesti de desen", daca exista una, sau suntem in continuare tributari modernismului avangardist, care lasa intentionat in urma bazele solidificarii personalitatilor artistice?

Am ales desenul nu in functie de neajunsurile scolii romanesti, ci ca vehicul de comunicare, in egala masura provocator si incarcat de sensuri pentru artist, prietenos si accesibil publicului, ca interfata. Cat despre scoala romaneasca de arta, cel mai pertinent comentariu de la un om care vorbeste din interior l-a facut Alex, intr-un fel de scrisoare deschisa, numita "Sfaturi unui candidat la arte" si postata pe blog-ul nostru.

Cautare de durata

Au trecut multe luni de la inceputul proiectului. Ce follow-up a avut, tinand cont ca tu informezi in mod constant lumea artistica despre preocuparile voastre?

Unul din marile beneficii ale celor care au participat la proiect, fie si pasager, ca si invitati, a fost maturizarea si ascutirea perceptiei la tot ceea ce inseamna produs artistic. Dupa o scurta perioada de condescendenta din partea unor colegi si critici, am inceput sa fim felicitati pentru curaj. Reactia de condescendenta a fost, in foarte mare masura, provocata nu de produsul concret sau de calitatea lui, ci de tipul de atitudine, interogatie, autointerogatie, pe care il propune acest grup de lucru, structurat pe criterii profesionale, si nu "de gasca", asa cum se intampla in aproape toate cazurile. Am simtit atunci ca faptul de a ne asuma o cautare de lunga durata si un lucru sustinut, lucru cu miza mare, duce la o selectie naturala a celor care se simt interesati de ceea ce facem. Numarul din ce in ce mai mare de oameni interesati de proiect demonstreaza ca e mare nevoie de cautari sustinute si asumate, ca exista o criza a valorilor profunde. Publicul trebuie sa simta ca artistul isi asuma riscuri si refuza locurile comune, atat de abundente in arta romaneasca a zilelor noastre.

DESENE PROASPETE - CUM ARATAM IN 2008, PORTRETE INCRUCISATE : MARIA PLATICA

2008-05-07T10:23:00.000-07:00

CUM ARATAM IN 2008 - PORTRETE INCRUCISATE : Lea Raszovszky

2008-02-16T11:28:00.000-08:00

2008-01-09T08:51:00.000-08:00

2007-12-03T08:21:00.000-08:00

Acesta este un cadru de lucru.

El are ca preocupare centrala comunicarea ca resursa esentiala a evolutiei artistice. La inceputul anului 2006, în urma unei discutii în contradictoriu cu un critic de arta despre criteriile care dau valoare lucrarilor de arta contemporana, am creat un cadru de lucru de cea mai mare simplitate, in care membrii unui grup cu preocupari foarte diferite în domeniul artelor plastice au început sa se întâlneascã regulat, sa-si arate lucrarile si sa-si comunice deschis ce cred despre ele. Proiectul beneficiaza din plin de de entuziasmul si seriozitatea lui Lea Rasovszky (http://www.whatwouldleardo.blogspot.com/) si Alexandru Radvan (http://www.radvandrawing.blogspot.com/ au

acceptat sa lucram impreuna. Fiecare ii critica pe ceilalti si este discutat la randul lui. Diversitatea de puncte de vedere si de unghiuri de abordare este ceea ce cautam. Comunicarea nu apare atat din convergenta ideilor, ci mai ales din „ciocnirea » lor. Am ales desenul ca limbaj comun, datorita omniprezentei si continuitatii sale de-a lungul istoriei artei, iar tema ni s-a impus in mod spontan: OMUL. Nu este un grup artistic in sensul obisnuit al termenului. Membrii grupului nu au un proiect comun in afara angajamentului de lucru constant, si de autenticitate în comunicare. Este o abordare a artei ca aventura ,un joc palpitant care deschide noi orizonturi si zone total neexplorate. Fiecare intalnire are efectul unui dus rece, participantii se simt reimprospatati, plini de energie si de creativitate. Suntem oricand deschisi la discutii, atat cu colegii artisti plastici, cat si cu oameni cu preocupari de alta natura. Exercitiul urmeaza sa se intinda pe o perioada relativ lunga de timp (2 ani), pentru ca in final sa observam cum a evoluat fiecare, ca rezultat firesc al acestui mod de lucru.La ce criterii, valori, concluzii si rezultate concrete vom ajunge la finalul proiectului? Arhiva acestui proiect se afla pe acest blog unde asteptam cu nerabdare comentariile dumneavoastra.

În plus, tot ca parte a exercitiului nostru de comunicare, va vom tine la curent cu evolutiile noastre, trimitandu-va constant desene proaspete.

David Sandor

FRESH DRAWINGS Meetings 2006-2008 Lea Rasovszky, Alexandru Radvan, David Sandor

This is a working format. Its key concern is the communication as a core resource of the artistic evolution. At the beginning of 2006, as a result of a contradictory discussion with an art critique on the criteria which give value to contemporary art works, I created a very simple working format, in which the members of a group with different interests in the field of fine arts began to meet regularly, to present their works and to communicate openly what they think about them. The project fully benefits of the enthusiasm and seriousness of Lea Rasovszky (http://www.whatwouldleardo.blogspot.com/) and Alex Radvan (http://www.radvandrawing.blogspot.com/) , who have accepted to work together. Each of us criticises the others and is subject to discussion in his or her turn. What we search for is to get as diverse viewpoints and angles of approach as possible. Communication doesn’t rely on converging ideas, but on clashing ones. I have selected the drawing as a common language, because of its omnipresence and continuity all along the art history, and the theme has come almost spontaneously: the human being. This is not an artistic group in its usual sense of the word. The group members don’t have a common project, save for the constant working commitment and authenticity in communication. It is an approach of the art as an adventure, as thrilling game, which opens up new horizons and totally unexplored areas. Each meeting has the effect of a cold shower, participants feel refreshed and full of energy and creativity. We are always open to discussions, both with other artists, and with people with different interests. The exercice will cover a relatively long period of time (2 years), so that eventually we notice how each of us has evolved, as a natural result of this working method. Which criteria, values, conclusions and concrete results will we get to at the end of the project? The project archive is on this blog where we are looking forward for your coments.

On top of that, within our communication exercice, we will keep you informed with our evolutions, by e-mailing you constantly fresh drawings.

David Sandor

2007-09-10T10:08:00.000-07:00

2007-09-10T09:30:00.000-07:00

INTALNIRI CU DESENE 2006-2008

2007-04-01T02:30:00.000-07:00

SFATURI PENTRU UN CANDIDAT LA ARTE

Dragul meu canditat, nu as fi scris aceste ganduri, daca nu as fi fost, asa cum sunt acum, pe deplin convins de necesitatea lor, stiind ca ele pot intr-adevar ajuta pe cineva. Am adunat destula experienta negativa intre peretii scolii noastre superioare de arte, pe care o cunosc de aproape cincisprezece ani, raportandu-ma de-a lungul timpului in moduri diferite la ea: primii patru ani, pe durata studiilor mele liceale, am fost martor al dezamagirii ce se instaura treptat asupra unor prieteni, mai mari decat mine, studenti ai catedrei de pictura. Au urmat apoi anii mei de studentie, din 1995 pana in 2001, cand am experimentat in mod direct dezamagirea si zgura umana si profesionala. Din 2002 am intrat intr-o noua relatie cu catedra de pictura, al carei student fusesem; am devenit formator, preparator, iar acum asistent.Am vazutdin nou, de asta data mult mai in profunzime, mecanismele angrenajului bolnav, care este facultatea.
Imi amintesc, inca, foarte bine felul in care eram si eu si prietenii, colegii mei, atunci cand aveam 18 ani: dezorientati, receptivi, de buna-credinta, fragili si increzatori. Am observat ca primele trasaturi atacate de acidul sistemului de invatamant sunt fragilitatea si increderea, profitand be buna credinta. Am vazut multi, poate nepermis de multi, candidati iar mai apoi studenti, inselati in asteptari, demoralizati si finalmente pierduti pe drum, in asa-zisul "proces de invatamant".
Am hotarat sa formulez aceste sfaturi pentru a-ti oferi, inocentule candidat, o posibila gura de aer, un punct de reper, valabil pentru ca s-a concretizat din multe nemultumiri obiective. Daca te-ai hotarat sa apuci pe acest drum si sa urmezi cursurile UNAB, sectia pictura, atunci, pentru a-ti pastra sanateatea mentala, trebuie sa iti formezi anticorpi. Trebuie sa stii ca sistemul dupa care functioneaza UNAB este greoi, invechit, refractar la schimbare, las, arogant si care nu va face nici un efort, fie el minuscul, pentru a veni in intampinarea asteptarilor si cerintelor tale. Este unul dintre drepturile tale fundamentale, acela de a avea opinii proprii, de a avea nelamuriri, de a vrea sa fii lamurit. Nu renunta niciodata la acest drept, altfel toata personalitatea ta va fi pusa in pericol. Asigura-te in permanenta ca stii cu cine vorbesti; doar cunoscand ceea ce este (sau nu este) in stare sa faca cel care trebuie sa te "invete"pe tine, iti poti pune increderea in el sau nu. Te intreb: te-ai duce cu inima usoara in mijlocul unui lac, pentru a invata sa inoti, cu cineva despre despre care nu stii daca e bun inotator? Ai mereu grija ce alegeri faci si dupa cum ti-am spus, fii in cunostinta de cauza.
Nu permite nimanui sa fie arogant cu tine. Gandeste-te ca de multe ori aroganta si functia mascheaza frustrarile si absenta substantei. Doar stii cand este romanul cel mai fericit om de pe pamant: atunci cand vede pe unul mai slab, mai nestiutor ca el, in fata caruia poate fi chiorul din tara orbilor. Sa ti se para suspect atunci cand sfatuitorul tau are raspunsuri chiar pentru orice. Nimeni, mai ales astazi si mai ales in invatamantul de arta, nu se pricepe la tot. Renunta putin la dorinta meschina de a avea doar note mari, pentru a-ti aminti ca esti un om liber, un potential mare creator, care nu trebuie sa ii faca pe plac profesorului sau.Nu-l asculta orbeste, asemenea unui animal de povara, pe profesorul tau. El trebuie sa fie convingator, sa argumenteze, sa iti explice, sa te lamureasca, sa iti spuna cand nu o poate face, nu trebuie sa iti impuna lucruri. Fii hotarat, adu-ti aminte ca el, profesorul, este in slujba ta, el trebuie sa te ajute pe tine, iar tu nu esti acolo pentru a-i pansa orgoliile de "maestru".Nu uita ca nu exista in scoala de arta a zilelor noastre "maestri". Un maestru nu exista prin numele sau, ori prin adulatia studentilor sai, sau printr-o maniera specifica de predare. Un maestru adevarat e un om viu, un artist puternic si care demonstreaza permanent forta sa creatoare, fiind convingator prin ceea ce face. Aminteste-ti ca asa-zisii "maestri" de astazi, nu sunt decat niste oameni, unii poate foarte slabi si complexati. Nu accepta sa fii calcat in picioare si uniformizat.Nu accepta ironiile indreptate asupra ta, atunci cand acestea sunt rautacioase si in sine. Obisnuieste-te sa observi si sa demasti impostura: atunci cand cineva nu stie sa te lamureasca, atunci cand tu, printr-o intrebare de bun- simt, l-ai scos din zona pe care o cunoaste si pe care o repeta la infinit si ti se raspunde prin misto-uri care sa te puna intr-o situatie de inferioritate ori penibila, atunci ceva e suspect. Gandestete daca s-ar intampla asa ceva la facultatea de matematica. Cred ca nu.
Nu permite nimanui sa fie arogant cu tine. Gandeste-te ca de multe ori aroganta si functia mascheaza frustrarile si absenta substantei. Doar stii cand este romanul cel mai fericit om de pe pamant: atunci cand vede pe unul mai slab, mai nestiutor ca el, in fata caruia poate fi chiorul din tara orbilor. Sa ti se para suspect atunci cand sfatuitorul tau are raspunsuri chiar pentru orice. Nimeni, mai ales astazi si mai ales in invatamantul de arta, nu se pricepe la tot. Renunta putin la dorinta meschina de a avea doar note mari, pentru a-ti aminti ca esti un om liber, un potential mare creator, care nu trebuie sa ii faca pe plac profesorului sau.
Nu-l asculta orbeste, asemenea unui animal de povara, pe profesorul tau. El trebuie sa fie convingator, sa argumenteze, sa iti explice, sa te lamureasca, sa iti spuna cand nu o poate face, nu trebuie sa iti impuna lucruri. Fii hotarat, adu-ti aminte ca el, profesorul, este in slujba ta, el trebuie sa te ajute pe tine, iar tu nu esti acolo pentru a-i pansa orgoliile de "maestru".
Nu uita ca nu exista in scoala de arta a zilelor noastre "maestri". Un maestru nu exista prin numele sau, ori prin adulatia studentilor sai, sau printr-o maniera specifica de predare. Un maestru adevarat e un om viu, un artist puternic si care demonstreaza permanent forta sa creatoare, fiind convingator prin ceea ce face. Aminteste-ti ca asa-zisii "maestri" de astazi, nu sunt decat niste oameni, unii poate foarte slabi si complexati. Nu accepta sa fii calcat in picioare si uniformizat.
Nu accepta ironiile indreptate asupra ta, atunci cand acestea sunt rautacioase si in sine. Obisnuieste-te sa observi si sa demasti impostura: atunci cand cineva nu stie sa te lamureasca, atunci cand tu, printr-o intrebare de bun- simt, l-ai scos din zona pe care o cunoaste si pe care o repeta la infinit si ti se raspunde prin misto-uri care sa te puna intr-o situatie de inferioritate ori penibila, atunci ceva e suspect. Gandestete daca s-ar intampla asa ceva la facultatea de matematica. Cred ca nu.
Fii atent mereu la felul in care te simti. Daca esti obosit, demoralizat, fara nici un chef de a face ceva, inseamna ca ceva nu este in regula. De cele mai multe ori problema, cauza acestor stari, nu este la tine, ci la mediul in care lucrezi. Starea de bine, de confort mental, este esentiala in aceasta meserie. Observa ce anume din mediul tau profesional te deranjeaza, cu ce nu esti de acord si iti reprimi orice fel de reactie? Pot fi lucruri nelamurite, corecturi care nu te-au ajutat cu nimic, jigniri din partea vreunui profesor, rautacios si poate total incompetent.Nu te teme de nimeni, reactioneaza, cere cu obstinatie sa fii lamurit, insista pana in panzele albe sa ti se vorbeasca cu maximum de claritate, nu intr-un limbaj pseudo-metaforic ce mascheaza de fapt, ignoranta celui ce iti vorbeste. Acestea sunt doar o parte din lucrurile ce au lipsit si lipsesc in continuare invatamantului artistic romanesc, iar acest fapt duce la ulterioara lipsa de consistenta, de sinceritate, de nerv a artei din Romania. In ultimii aproximativ cinci ani, criza despre care vorbesc s-a acutizat in ritm galopant. Monstrul numit scoala de arte a inceput sa se descompuna si mirosul sau ii otraveste pe cei din interior. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o insula de gandire libera in cadrul societatii actuale, este un loc incapsulat in timp, plin de campioni ai conventionalismului si ai "gandirii" comode. Asa ca iti dau un sfat: ai grija de visele tale, de idealurile tale, de bunul tau simt, de buna-credinta cu care ai venit aici. Odata pierdute, nimeni nu ti le va da inapoi.

Alexandru Radvan